mănușă

Roumain

Étymologie

De mână « main » avec le suffixe -ușă.

Nom commun

féminin Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif
mănușă mănușa mănuși mănușile
Datif
Génitif
mănuși mănușii mănuși mănușilor
Vocatif mănușo mănușilor

mănușă \mə.ˈnu.ʃə\

  1. Gant.
  2. Faisceau.
  3. (Archéologie) Anse.

Variantes

  • mânúșă

Synonymes

gant

anse

  • toartǎ : « anse »

Dérivés

  • a arunca (cuiva) mănușa (jeter le gant)
  • a se potrivi ca mănușa (s'accorder à la perfection)
  • a se purta fără mănuși (față de cineva) (se comporter grossièrement (face à quelqu’un))
  • a umbla cu mănuși (cu cineva) (prendre des gants (avec quelqu'un))

Références

Cet article est issu de Wiktionary. Le texte est sous licence Creative Commons - Attribution - Partage dans les Mêmes. Des conditions supplémentaires peuvent s'appliquer aux fichiers multimédias.